Latest News

Anxietatea - normalizare sau stigmatizare?

Sunt anxios și asta îmi ocupă tot timpul......sau sunt momente în care simt o stare de anxietate?

În timp ce în unele culturi stările de anixetate sunt privite ca pe o normalitate (I’m feeling anxious about...este o expresie folosită cu regularitate în engleză pentru a exprima că te simți îngrijorat, speriat, temător) la noi anxietatea este privită mai mult ca o tulburare, boală, cu multă temere, ca pe un punct terminal în care nu vrei să ajungi.

Stigmatizarea anxietății se întâmplă în mod involuntar, fără a avea prea multe informații, confundând starea anxioasă cu patologia sau prin pseudodiagnosticare, de către cei ce nu au suficiente informații în domeniu (are anxietate, știu eu!...), prin etichetare involuntară, sau chiar în mod voluntar prin mass media și social media (promovarea ideilor și știrilor de tip catastrofă), prin stigmatizare, prin separarea  persoanei cu stări anxioase de grup, prin a nu ști exact ce este și cum se rezolvă și a evita să o adresăm.

Acum mai puțin de un an am citit o știre care avea ca titlu Cei care încă poartă mască pe stradă (în acel moment dispăruse obligativitatea) ar putea suferi de PTSD, spune un medic psiholog....Desigur că știrea nu avea niciun fond pentru această declarație, oamenii spuneau că poartă încă mască pentru a se proteja...

Dar este exact ce se întâmplă și în jurul altor stări și prin intermediul altor știri, acel senzațional amplificat și catalogat până la anormal, defect, bolnav.

În realitate, incapacitatea de a înțelege normalitatea anxietății și teama de a nu o lua ca pe un virus sau pe o bacterie, ne face să nu ne informăm suficient și să reacționăm la ea ca de ceva de care trebuie să fugim, pe care să o evităm sau cu care să ne luptăm.

Un prim pas ar fi să putem delimita stările de anxietate, care au gradul lor de normalitate pentru anumite acțiuni și evenimente din viața noastră, de gradul de anxietate ce trece peste normalitate, devenind o baieră în modul în care funcționăm, în activitățile noastre, în a merge mai departe.

Alte metode de a diferenția tulburarea de anxietate generalizată de stările de anxietate ar fi: timpul pe care îl petrecem în prezența stării anxioase, cât de mult ne scoate din activitatea normală și cât de mult ne impactează munca, viața personală, timpul de odihnă, activitățile curente, tipurile de temeri pe care le avem și modul în care putem funcționa sau nu cu acestea.

Acest articol nu este unul de negare a stărilor de anxietate sau a tulburării de anxietate, ci unul de conștientizare asupra limitei în care anxietatea este o stare naturală, conformă cu contextul actual. Pentru orice neclaritate legată de gradul în care  anxietate afectează pe cineva, este recomandată consultarea unui medic sau specialist.

Stările de anxietate

Pentru că expertiza mea nu este în sfera tulburării de anxietate, o să abordez în acest articol stările de anxietate pe care cu toții, inconștient sau conștient le trăim, cărora le dăm mai multă sau mai puțină importanță, de care ne speriem mai mult sau mai puțin.

În rolul de coach, în activitatea de a ajuta oamenii, dar și în multe arii din sfere profesionale sau personale, avem (sau ne întâlnim cu) stări de anxietate. Aspectul pe care îl vom discuta este modul în care reacționăm la stările de anxietate, atunci când ne intersectăm noi înșine cu una sau o observăm la altcineva.

Mă simt anxios (feeling anxious), expresia folosită atât de des în engleză, în limba română poate trage un semnal de alarmă (adică are anxietate?!) pentru cei din jur. Pentru a înțelege parametrii normalității, ar trebui să înțelegem care sunt emoțiile asociate cu această stare.

Când suntem anxioși simțim teamă, îngrijorare, nesiguranță, blocaj, lipsa concentrării, ezitare, distragere uneori. Dacă ea se amplifică, se materializează în mai multe frici, frica de frică, tensiune, somatizare prin dureri corporale, agitație sau hiperactivitate.

Dar nu întodeauna aceste trăiri sunt disfuncționale sau anormale pentru o situație. Dacă vom analiza o anticameră pentru un interviu de angajare, în care filmăm candidații ce se pregătesc pentru întâlnirea 1 la 1 decisivă pentru cariera pe care și-o doresc, vom vedea că aceștia transpiră, se agită și se mută fizic extrem de des, își freacă palmele sau oftează, au o mimică îngrijorată și poți citi pe fața lor 1001 de gânduri fricoase ce le trec prin minte (vorbim de acei candidați care își doresc foarte mult acel job). Poți pune tuturor semnalelor eticheta de anxietate. De fapt, acestea sunt semnele unei anxietăți de nivel normal – oamenii își doresc jobul, sunt îngrijorați și dedicați viitorului profesional, de aceea au această stare.

Citind acest exemplu, sunt sigură că ai spus da, este normal. Și tu gândești așa. Da, a fost un test ușor, suntem judecători indulgenți atunci când cunoaștem situațiile și trăirile prin care la rândul nostru am trecut și le privim cu empatie.

Dar pentru o persoană care se pregătește să se mute într-o casă mai mare, putem înțelege la fel? Dacă am trecut prin emoțiile mutării, poate. Dar, în alt fel...ce e rău să te muți într-o casă mai mare, asta e semn că o duci bine, nu?! De fapt, mutarea reprezintă unul din factorii ce pot declanșa stări anxioase, generate de schimbarea radicală a elementelor stabile din viața ta, ce amenință partea de control, iar casa este unul din cele mai fixe elemente din viață. Mutarea presupune găsirea unui nou normal, noi obiceiuri sau locuri preferate, un nou sistem și poate da un om peste cap pentru o perioadă.

Ce punem în discuție sună așa: cât de normală ni s-ar părea nouă o stare anxioasă într-o situație pe care nu am trăit-o sau cu care nu avem capacitatea să empatizăm?

Reacțiile la stările de anxietate

Acum, la fel ca în exemplul de mai sus, te poți gândi la persoane pe care le-ai avut alături, colegi, prieteni, familie și de care ai tras (hai că poți) atunci când ei se simțeau anxioși să facă ceva sau trăind o experiență. Cât de multe o să fie bine, hai zâmbește! ai spus unui om care se simțea prea înghețat să vadă binele, prea prins în ale lui ca să zâmbească, prea preocupat ca să știe ce să răspundă.

Apoi, am întâlnit și alte forme de reacție la stările de anxietate, mai rele decât încurajarea fără bază. De exemplu lupta (ești puternic, treci tu peste) sau sfaturile (trage tare că o să treacă), evitarea (nu mă mai întâlnesc cu X că trece printr-o stare proastă) sau înghețul (mă fac că nu văd, ca să nu aduc vorba). Sau de câte ori ți-ai spus ție treci la treabă și lasă prostiile când treceai prin stări de anxietate (căci ai trecut garantat).

Ar fi greșit să credem că exista reacții ideale sau rețete general valabile în a depăși aceste momente.  Există, în schimb, anumite puncte care pot ajuta.

10 etichete ale anxietății date jos (sau ce ar ajuta?)

  1. Normalizarea stărilor de anxietate – să mă gândesc că prin ce trec (eu sau celălalt) este un lucru posibil și normal pentru oricine. Toată lumea are stări de anxietate, mai lungi sau mai scurte, la nivel superficial sau profund, dar le are. Deci poate nu sunt defect și nici cel care se simte anxios acum nu este.
  2. Starea de anxietate nu este o boală, ci doar o stare. Este important să ne spunem nouă atunci când trecem prin aceste momente și celorlalți când au nevoie de noi.
  3. Frica nu este o emoție general negativă și distructivă. Este bine să-ți fie frică să treci strada, pentru că, dacă nu te-ai asigura, te-ar călca o mașină. Este în regulă să ai emoții la un interviu sau când ai discuțiile de evaluare, asta arată că este important pentru tine.
  4. Stările de anxietate te și învață, nu doar te doboară. Trecând peste ele, ai capacitatea de a-ți găsi propriul sistem prin care să faci față acestor momente.
  5. How can I help? Nu încerca să elimini frica ta sau a cuiva, să o ignori sau să o eviți, ci vezi ce poți face pentru a ajuta.
  6. Reîncadrare cognitivă – pentru o stare sau un moment din viață există mai multe povești. Care ar putea fi un alt unghi din care ai putea să-l privești pe acesta?
  7. Blândețe – privește blând la emoțiile tale sau ale celuilalt, ca și cum ai avea grijă de o floare care crește.
  8. Resurse – când ți-e frică de ce nu ai (făcut, reușit, lângă tine, la dispoziție) poți face o listă cu ce ai (făcut, reușit, lângă tine, la dispoziție)
  9. Suport – poți lua oameni în „echipa ta” atunci când ți-e frică sau poți fi în echipa cuiva care simte așa!
  10. Înțelege, înainte de a eticheta. Se aplică atât pentru tine, cât și pentru altcineva!

  

Indiferend că ne intersectăm cu stările de anxietate, le trăim sau le întâlnim la altcineva, trebuie să înțelegem că ne vom forma propriul stil de a le experimenta. Lucrul pozitiv pe care îl putem face este să avem un mindset diferit și o abordare potrivită, constructivă, departe de a catastofiza ceea ce se întâmplă și ceea ce va urma.

Trecem și pe asta este o vorbă foarte valabilă pentru stările de anxietate, dar nu este ceea ce trebuie să spui atunci când te întâlnești cu una.

Filtrul anxietății, în viața de zi cu zi, la job sau acasă

Acum, uitându-te în jur sau chiar în interiorul tău, cât de des ai judecat greșit? Cât de des te-ai condamnat sau ai spus de altcineva că nu-și dă suficient interesul, că nu trece la treabă, că ezită, că nu are motivație, că e leneș sau că transmite o stare negativă?

Ar putea fi, în una din aceste situații, vorba despre o stare anxioasă și nu despre lipsa altor componente importante?

Dacă analizăm, am putea stabili când o persoană întâmpină bariere de anxietate într-o acțiune și când este vorba despre altceva, punând un fitru de tip

  1. Dorință - Are dorința de a face acel lucru? Adică vrea să facă, dar îl împiedică ceva?
  2. Competențe - Are competențele necesare? Deține informațiile, experiența sau idei despre cum să facă? Dacă nu, gradul de anxietate s-ar reduce prin procesul de învățare?
  3. Noutate - în trecut a mai făcut așa ceva? Este ceva nou pentru el? Care sunt temerile legate de...?
  4. Obiectiv sau viziune – identifică importanța sau finalitatea acelei acțiuni? Știe la ce ajută? Are viziunea implementării acelei schimbări?

 

Este ușor ca stările de anxietate să provină din lipsa clarității, a competențelor necesare, a încrederii generate de acestea, a elementului de noutate și nesiguranță sau a lipsei de viziune și direcție. Așadar, poți începe printr-o discuție (chiar cu tine însuți) care să ajute în a clarifica unele aspecte.

În final, în acest proces de normalizare, există un nucleu, un focus, un singur element. L-aș numi desprinde eticheta și privește conținutul sau înainte de a judeca, alocă mai multă atenție tuturor elementelor din jur.
 Desprinde eticheta lucrurilor pe care le luăm „de bune” ca fiind rele, boli, traume, desprinde eticheta și privește ce se întâmplă în sinea ta atunci când te simți anxios, desprinde eticheta și provivește ce e în jurul omului care are stări de anxietate și ce l-ar putea ajuta.

 

Scris cu pasiune pentru oamenii care privesc sub etichetă de Anca Al Kebsi, trainer & coach


comentarii

Lasă un comentariu